Elizabeth Bathory

Cine a spus ca femeile nu pot desfasura multe din actiunile intreprinse de barbati? Ba pot, si uneori chiar mai bine, cu mai mult succes, decat o fac barbatii. Asta nu inseamna ca orice femeie se poate apuca sa schimbe carburatoare sau sa taie lemne la circular, dar la astea nici macar toti barbatii nu se pot lauda ca se pricep. In schimb, cand vine vorba de operatiuni ce necesita finete si precizie, femeile sunt pricepute, si nu este vorba de lacuit unghii sau tocat patrunjel pentru supa, ci despre precizia in crima si tortura. Istoria a consemnat multe femei odioase, ascunse sub aparente diafane si inselatoare, iar unele dintre ele au umplut de invidie si respect crminali reputati.




Elizabeth Bathory, Erzsebet, pe numele de sorginte maghiara, nascuta in 1560 (sau 1561), a fost o contesa nascuta in Ungaria, provenind dintr-o familie foarte puternica si instarita, printre care, un cardinal, o printesa, un var, prim ministru al Ungariei si cel mai cunoscut membru, Istvan Bathory, print al Transilvaniei, Mare Duce al Lituaniei si incoronat rege al Poloniei sub numele de Stefan Batory. Ancestrii familiei Bathory, clanul Gutkeled, au poposit in regatul Ungariei pe la mijlocul secolului al XI-lea. Puterea lor se intindea pe vaste teritorii, ceea ce azi este Polonia, Ungaria, Slovacia si Romania. Numele de Bathory, ce semnifica viteaz, brav, a fost asumat de o sub-familie a clanului Gutkeled. Familia Bathory a atins apogeul puterii pe la mijloculul secolului al XVI-lea, pentru a se stinge definitiv in 1680.

Elizabeth Bathory, ca orice conteasa care se respecta, si-a petrecut copilaria intr-un castel, Ecsed. Datele privind copilaria sa nu sunt cunoscute, dar se pare ca anumite intamplari socante la care a asistat de la varsta de 5-6 ani sa fie una din explicatiile pentru caracterul ei infam si pasiunea pentru sange. Totusi, contesa nu facea nota discordanta fata de suratele sale de la acea vreme doar prin latura sa extrem de intunecata, ci si prin faptul ca era exceptional educata, desavarsit instruita, eclipsand, prin inteligenta si pregatire, unii dintre nobilii de la acea vreme. Intr-o incercare de a mai justifica din actiunile sale demne de un ospiciu sau abator, s-a vehiculat ideea ca ar fi fost alienata, lipsita de judecata. E drept ca avea un temperament vulcanic, si deseori izbucnea in crize teribile, posibil suferinda de epilepsie sau alte tulburari ale sistemului nervos, era imposibil de controlat si cu inclinatii promiscuue inca de la o varsta frageda, cu toate astea era sigura pe facultatile sale mintale.

La 15 ani s-a casatorit cu Ferenc Nadasdy, un conte provenind dintr-o familie de nobili, nu la fel de cunoscuta si bogata ca familia Bathory, iar el deloc un erudit. Desi a dispus de toate facilitatile pentru a-si desavarsi pregatirea, contele abia de a deprins cateva notiuni elementare de maghiara, germana si latina, in timp ce Elizabeth scria si vorbea fluent patru limbi. In schimb, Ferenc a ales o cariera in razboi, in conformitate cu aptitudinile sale fizice, eroismul, dar si cruzimea sa. Nunta celor doi, o afacere de familie, s-a desfasurat conform planului, contesa primind cadou de nunta, nu un set de oale de inox de la zepter, ci castelul Cachtice din Carpati, ce avea sa se transforme intr-un salas al mortii. Instalata stapana pe imensa proprietate, sangeroasa contesa a inceput sa-si exercite puterea, punand in practica torturi si indeletniciri sadice, care l-ar fi intimidat pana si pe De Sade.

Legenda spune ca dintr-o intamplare nefericita, care a implicat o foarfeca proiectata in fata unei servitoare neascultatoare, s-a nascut obsesia contesei pentru sange. Vanitoasa si narcisista, aceasta avea convingerea ca sangele tinerelor fete ii poate mentine tineretea, frumusetea, conferindu-i suplete si finete pielii; pe vremea aceea L’Oreal inca nu ajunsese sa faca furori cu produsele sale anti-rid.

Odata cu aceasta obsesie si-a castigat si titulatura de vampir, multe surse considerand-o unul dintre vampirii ce au inspirat Dracula lui Bram Stoker. Cu ajutorul unor complici, servitori si servitoare ale contesei, uenel dintre ele suspectate de vrajitorie, aceasta a reusit, in numele frumusetii si tineretii vesnice, sau poate doar in numele sadismului, sacrificare a in jur de 650 de tinere, unele dintre ele de vita nobila. Alte surse merg chiar pana la 2000 de victime. Crimele se desfasurau dupa diverse ritualuri, care pare-se ca implicau magia neagra si satanism, moartea fetelor survenind in urma unor torturi sinistre.

De asemenea, se spune ca Elizabeth obisnuia sa tina jurnale in care-si detalia crimele, scrieri pe care le expedia in scrisori catre sotul ei, aflat mai mereu plecat in diverse campanii militare.


Elizabeth Bathory – Baia in sange

Treptat, in jurul stabilimentului dedicat torturii si deliciilor sale feroce, au inceput sa se tese diverse zvonuri care au obligat autoritatile sa verifice veridicitatea lor. Si asa a inceput sfarsitul. O sumedenie de martori au fost adusi sa depuna marturie, inclusiv victime care au supravietuit contesei. Cele mai multe declaratii impotriva contesei au fost oferite de complicii ei, care au fost toti condamnati la moarte, functie de gradul de complicitate.

Elizabeth Bathory n-a participat la proces si n-a depus personal nici o marturie, familia ei insistand sa nu fie judecata, ci doar sechestrata la domiciliu, dat fiind faptul ca provenea din randul nobilimii si scandalurile de genul asta n-ar fi facut cinste familiei.

Intreg procesul a fost un spectacol al groazei, cu declaratii care dintre care mai socante si greu de auzit, imposibil de imaginat. In timp ce complicii sai au fost rasplatiti pentru faptele comise prin diverse torturi, contesa s-a bucurat de imunitate regala si de pledoaria in favoarea sa a rudelor influente care au reusit s-o tina departe de condamnarea la moarte sau temnita.

Unul dintre copiii sai, si unicul mostenitor, a scris o scrisoare in numele contesei, in care aceasta isi sustinea nevinovatia. Pedeapsa a fost arestul la domiciliu in cateva camere ale castelului, cu intrarile si ferestrele zidite, exceptand mici parti petnru apa si mancare.

Dupa trei ani si jumatate, in 1614, a fost gasita moarta intr-una din camerele destinate arestului.
 
De mentionat ca multe din atrocitatile comise de contesa raman totusi neconfirmate, la stadiul de legenda, ca si practicile de magie si suprema cruzime care i-au fost atribuite, sau orientarile sexuale incerte.
 
Nici preferintele sale bizare pentru sange, imbaiere in sange, baut sange, sau obsesia pentru tineretea vesnica nu sunt mentionate in nici un document istoric, fiind consemnate doar vagi inclinatii spre canibalism.
 
Chiar si fara dovezi clare care sa confirme toate legendele vehicula-te, dar cu dovezile existente cu privire la disparitia multor tinere, declaratiile victimelor ce au supravietuit, precum si ramasitele des-coperite pe proprietatea stapanita de contesa, Elizabeth Bathory ramane o figura stranie si lugubra in istorie, una dintre putinele femei ce au afisat inclinatii spre vampirism si canibalism, un mem-bru de seama in registrul criminalilor in serie de notorietate si un nume interzis in societatea ungureasca.

Sursa: CRIMINALI CELEBRI

ION RÂMARU

Ramaru Ion este, de departe, cel mai sadic criminal in serie intalnit in analele Politiei Romane. El a comis nu mai putin de trei omoruri deosebit de grave, un omor calificat, sase tentative de omor, cinci violuri, o tentativa de viol, o talharie si trei furturi. Criminalul a actionat in Bucuresti in anii 1970 – 1971. Cazul Ramaru a starnit curiozitatea nu doar judiciaristilor, ci si multor psihologi si criminalisti.

Studentul ucigas

              Nascut la Corabia, pe 12 octombrie 1946, Ion Ramaru si-a manifestat inclinatia spre infractiuni inca de la 18 ani. Atunci a fost condamnat pentru prima data pentru talharie. A fost un copil-pro-blema, in clasa a IX-a a ramanand repetent. Mai mult, a provocat un adevarat scandal public in orasul natal in momentul in care a fost prins intretinand relatii sexuale cu fiica unui profesor de-al sau, fata fiind minora. Cu toate acestea, pe timpul liceului Ramaru a avut numai nota zece la purtare. A intrat la Facultatea de Medicina Veterinara in 1966, cu media 5,33. A ramas repetent in anul II. La data arestarii sale repeta anul III si existau toate sansele sa fie ex-matriculat din cauza absentelor si a rezultatelor slabe la invatatura. Cu toate ca a ajuns student, unul dintre profesorii sai l-a descris ca fiind un timid agramat, cu un limbaj foarte sarac si cu un orizont extrem de ingust. Colegii lui de camin au sesizat anumite tulburari de comportament ale acestuia, motiv pentru care il evitau. In momente de furie, devenea autoagresiv, fapt relevat de cele peste 20 de impunsaturi pe care le avea atat pe maini, cat si pe picioare. In ceea ce priveste viata sexuala, inca din adolescenta Ion Ramaru s-a dovedit fara inhibitii. Un coleg de facultate a povestit ca intr-o noapte, la camin, nu a dormit deloc, dand tarcoale unei camere in care stia ca sta o fata sosita in vizita, la un coleg. Tulburarile psihice au fost descoperite de medici abia in 1967.

Ultima dorinta : “Vreau sa traiesc”…
 
In cea de-a doua jumatate a anului 1970 si primele luni ale anului 1971 o serie de crime, comise cu o cruzime greu de descris au zguduit Capitala. Un individ necunoscut ataca dupa miezul noptii femei singure, pe care le lovea cu un ciocan sau toporisca. Un alt element comun era faptul ca individiul actiona numai in noptile cu fenomene meteorologice deosebite : ninsoare, ploaie torentiala cu tunete si fulgere, furtuna si vant puternic, ger cumplit, ceata, pacla. Dupa cateva crime comise in circumstante similare, a devenit clar pentru judiciaristi ca era vorba despre un asasin in serie. Dupa un an de ancheta, cu ajutorul descrierilor facute de victimele care au avut norocul sa ramana in viata, pe 27 mai 1971, politistii au reusit sa-l prinda pe ucigas. In timpul anchetei, Ion Ramaru si-a recunoscut aproape tot “palmaresul” : 23 de infractiuni dintre cele mai grave. Cu toate acestea, a incercat sa-i convinga pe anchetatori ca este un om bolnav psihic, care nu poate raspunde pentru faptele sale. In acelasi timp, insa, incerca sa-i convinga pe anchetatori ca el este faptasul crimelor, de fiecare data insistand sa fie dus la locul in care a comis asasinatul. Momentul cel mai dificil atat pentru anchetatori, cat mai ales pentru victime, a fost cel al recunoasterii agresorului. Ramaru a fost asezat intr-un grup de persoane de aceeasi talie cu el si fizionomie asemanatoare. Inainte de intrarea in incapere a fieca-rei victime, el isi fixa un alt loc in rand, la alegerea sa. Victimele care au fost lovite cu toporul in cap sau taiate cu cutitul, in momen-tul in care intrau in incapere si dadeau cu ochii de el incepeau pur si simplu sa tremure, desi nu mai erau in pericol. Ramaru credea ca a reusit sa demonstreze anchetatorilor ca este un individ care nu poa-te raspunde pentru faptele sale. A suferit un soc in momentul in care a citit materialul de urmarire penala. In cartea “Cazul Ramaru”, comisarul de politie Traian Tandin descrie cu lux de amanunte acel moment : “Ramaru l-a citit cu foarte mare atentie si, vazand ca expertii nu-l considerau, asa cum sperase el, iresponsabil, si-a schimbat brusc atitudinea si a spus : «Nu mai recunosc nimic din ceea ce v-am spus». In continuare, n-a mai raspuns nici la intrebarile avocatului”… Ramaru a fost condamnat la moarte. In momentul in care a fost citita sentinta, in sala de judecata a izbucnit un ropot de aplauze. Ramaru a facut recurs, insa Tribunalul Suprem a considerat ca sentinta trebuie sa ramana definitiva. “Vampirul din Bucuresti” a fost executat, prin impuscare, pe 23 octombrie 1971. Inaintea executiei, asa cum prevedea legea, criminalul a avut dreptul la o ultima dorinta. “Vreau sa traiesc” au fost ultimele cuvinte ale celui care, cu sange rece, a luat mai multe vieti.

Sursa: CRIMINALI CELEBRI